In 2005 o lista scandaloasa de acuzatii grave impotriva lui Michael Jackson era data publicitatii, prin conspiratia unor acuzatori complexati, lacomi si cu conexiuni dovedite in lumea interlopa. Acuzatiile erau false si au fost demontate de catre aparatorul genial angajat de Michael, avocatul Thomas Mesereau. Spunem genial, deoarece a folosit o metoda de interogare originala: aceleasi intrebari puse martorilor acuzarii, care erau invitati la audieri unul cate unul. Din aceste audieri au rezultat falsuri in declaratii, minciuni prin omisiune si, cel mai important, scopurile acuzatiilor. Aceste scopuri erau banale prin josnicia lor: extorcarea de bani, desfiintarea unei cariere muzicale si a unui talent iesite din comun, estomparea unor scandaluri uriase de pedofilie in interiorul bisericii catolice (care tocmai se consumasera in 2005) si, surprinzator, acapararea de catre un grup de interese a proprietatii lui Michael, Neverland Ranch. Desi procesul a fost lung si umilitor pentru Michael, verdictul a fost spectaculos: nevinovat la toate capetele de acuzare. Exista filmulete cu reactia fanilor lui Michael la aflarea verdictului: bucurie sincera, porumbei albi si baloane colorate zburand catre cer si, intr-un tarziu, aparitia lui Michael zambind intr-un costum alb si salutand multimea adunata in fata tribunalului cu semnul victoriei. Acuzatiile nedrepte i-au mutilat viata personala Avem siguranta ca in afara de prestatia exemplara a avocatului Mesereau, simpatia si rugaciunile fanilor l-au sustinut sufleteste pe Michael si i-au dat puterea de a indura procesul. Dar mai mult decat orice, dorea sa evidentieze nocivitatea presei de scandal, care ii mutilase grav viata personala. Din cauza acesteia fusese haituit, jignit, amenintat, lipsit de bucuriile banale ale oricarui om, inclusiv de bucuria de a-si creste cei trei copii in conditii de normalitate. Evadare din lumea dezlantuita a showbizului Este foarte posibil ca ideea „evadarii” sub o forma sau alta din aceasta parte a lumii care ii calcase in picioare demnitatea de om, cu certe aluzii segregationiste, sa se fi infiripat de la inceputul anului 2006. Sau poate chiar mai devreme. Va amintiti, desigur, filmul scurtmetraj „Ghosts” (regia Stan Winston, co-scenaristi: Michael Jackson si Stephen King). Filmul povesteste despre un „ciudat” cu puteri de magician fortat de catre un primar caraghios, arogant si represiv sa traiasca izolat intr-un castel sinistru. Acest primar reuseste sa convinga intreaga comunitate pe care o conduce ca solutia cea mai buna pentru oras este alungarea „ciudatului” pentru ca oamenii sa-si poata relua viata anosta, dar „normala”, conform tiparelor burgheze. Este evidenta asemanarea personajului primarului cu Thomas Sneddon (prim-procurorul acuzarii din procesele impotriva lui Michael, respectiv din anii 1993 si 2005). Amintiti-va scena in care personajul lui Michael „dispare” ca un fum in podeaua castelului, pentru a aparea din nou la finalul filmului. Infricosat, primarul se sinucide, iar membrii comunitatii accepta sa tolereze „ciudatul” in orasul lor. Michael si filmul sau reprezinta o solutie magica a unei probleme de viata. Nu va grabiti! Michael iubea circul si magicienii, iar printre cei mai buni si vechi prieteni ai lui se numara Criss Angel si David Blaine. Daca va place magia, inseamna ca va place Michael. Daca va place Michael, putem continua povestea incredibila a vietii lui. S-ar putea ca la sfarsitul povestii sa acceptam ca dincolo de scena a existat un Michael necunoscut marelui public: un om cult si polivalent, un parinte exemplar, un mare iubitor de oameni, un contemporan al nostru care a reusit in buna masura sa ne faca mai sensibili si mai buni doar prin muzica sa.